21. Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”
22. David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23. Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.
24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
25. Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.
26. Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”
27. Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.
28. Vedeți, voi aștepta în câmpiile pustiului, până ce-mi vor veni vești din partea voastră.”
29. Astfel Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo.
30. David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale; și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.
31. Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!”
32. Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu țărână.
33. David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.