20. Și David a luat toate oile și toți boii; și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!”
21. David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate.
22. Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece.”
23. Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.
24. Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împartă deopotrivă.”
25. Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel.
26. Când s-a întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!”
27. A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miazăzi, celor din Iatir,
28. celor din Aroer; celor din Sifmot, celor din Eștemoa,
29. celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților, celor din cetățile cheniților,
30. celor din Horma, celor din Cor-Așan, celor din Atac,
31. celor din Hebron și în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.