9. Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10. Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.
11. A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.
12. Atunci le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.
13. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «scump» la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.
14. Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel.
15. Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun!
16. Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca și pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase și le va smulge copitele.
17. Vai de păstorul de nimic, care își părăsește turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul în întregime și să-i orbească de tot ochiul drept!“