17. până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.
18. Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.
19. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20. Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.
21. Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,
22. eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23. Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,