13. Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut, nu-mi deschid gura!
14. Am ajuns ca omul care nu aude și a cărui gură nu mai are răspuns.
15. Totuși nădăjduiesc în Tine, Doamne! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16. Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17. Chiar acum sunt gata să mă împiedic, iar durerea mă însoțește mereu.
18. Îmi mărturisesc vina; păcatul meu mă frământă.