29. Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.
30. În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o și le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?“
33. S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei.