13. Dalila i-a zis lui Samson: – Până acum te-ai jucat cu mine și mi-ai spus minciuni. Arată-mi cu ce trebuie să fii legat! El i-a răspuns: – Dacă vei împleti în țesătură cele șapte șuvițe de pe capul meu și le vei țintui cu ajutorul unui țăruș, atunci m-ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om! În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele șapte șuvițe de pe capul lui și le-a împletit în țesătură.
14. Le-a țintuit cu ajutorul unui țăruș și apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s-a trezit din somn și a smuls țărușul gherghefului cu tot cu țesătura.
15. Atunci ea i-a zis: „Cum poți să spui că mă iubești când inima ta nu este cu mine? Ți-ai bătut joc de mine de trei ori și nu mi-ai dezvăluit de unde-ți vine puterea ta cea mare!“
16. Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei și îl cicălea, el n-a mai suportat.
17. I-a dezvăluit tot ce era în mintea lui și i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecele mamei mele. Dacă aș fi ras, atunci puterea mea s-ar depărta de la mine, aș slăbi și aș deveni ca orice alt om!“
18. Când a văzut Dalila că i-a dezvăluit tot ce tăinuia, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, spunându-le: „Veniți, pentru că de data aceasta mi-a dezvăluit tot ce avea în minte!“ Domnitorii filistenilor au venit la ea și i-au adus argint.
19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i-a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui și a început astfel să-l umilească. Și puterea lui l-a părăsit.
20. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s-a trezit din somn și și-a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte rânduri și mă voi scutura.“ Nu știa că Domnul Se depărtase de el.
21. Filistenii l-au înșfăcat și i-au scos ochii; apoi l-au dus la Gaza și l-au legat cu lanțuri de aramă. Acolo învârtea la moară în temniță.
22. După ce a fost ras, părul capului lui a început din nou să crească.
23. Domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon , și să se veselească. Ei ziceau: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru!“
24. Când l-a văzut poporul, au început să-și laude zeul, căci își ziceau: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe dușmanul nostru, pe cel care ne pustia țara și ne înmulțea morții.“
25. În bucuria inimii lor au zis: „Chemați-l pe Samson ca să ne distreze!“ L-au luat pe Samson dintre întemnițați și el a început să joace înaintea lor. L-au așezat între stâlpi, în fața lor.
26. Samson i-a zis tânărului care-l ținea de mână: „Dă-mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă pot odihni!“
27. Templul era plin de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de bărbați și de femei care-l priveau pe Samson jucând.
28. Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis: „Stăpâne Doamne , Te rog, adu-Ți aminte de mine și mai dă-mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“
29. Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susțineau templul și s-a aplecat spre ei; unul era la dreapta lui și celălalt la stânga.
30. Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi a împins cu putere și templul a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care-i omorâse în timpul vieții.
31. Frații lui și rudele sale au venit și l-au luat. Apoi l-au dus și l-au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase pe Israel timp de douăzeci de ani.