14. Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa DOMNULUI și a întins-o înaintea DOMNULUI.
15. Ezechia s-a rugat DOMNULUI , zicând:
16. „O, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!
17. DOAMNE , pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne , deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
18. DOAMNE , este adevărat că împărații Asiriei au pustiit toate aceste neamuri și țările lor,
19. și că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră.
20. Acum, DOAMNE , Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu ești DOMNUL!“
21. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește DOMNUL , Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei,
22. iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi.