18. Casa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.
19. Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi așa; când își deschide ochii toate s-au dus.
20. Spaimele îl cuprind ca un șuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21. Vântul de răsărit îl ia și îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.
22. Vuiește asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.
23. Îi bate din palme în derâdere și-l gonește cu glas șuierător.