1. Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2. „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu? Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?
3. Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept? Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?
4. Pentru evlavia ta te mustră El și intră la judecată cu tine?
5. Nu e mare răutatea ta? Nu sunt fără sfârșit nedreptățile tale?
6. N-ai luat tu garanții de la frații tăi fără temei? Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7. N-ai dat apă celui însetat și n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
8. deși erai un om puternic și țara era a ta, erai un om onorat; trăiai în ea.
9. Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale și ai zdrobit puterea celor orfani.
10. De aceea ești înconjurat de curse și ești cuprins brusc de spaimă.
11. De aceea e atât de întuneric, că nu poți vedea și te acoperă un șuvoi de ape.
12. Nu este Dumnezeu în înălțimile cerului? Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!
13. Totuși tu zici: «Ce știe Dumnezeu? Poate El judeca prin întunericul adânc?
14. Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede, atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15. Te vei ține de calea veche pe care au urmat-o cei răi?
16. Ei au fost smulși înainte de vreme; temelia le-a fost spălată de un șuvoi de apă.
17. Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18. Totuși El le-a umplut casele de bunătăți. Dar departe de mine sfatul celor răi!