19. „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.
20. Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperișul într-o clipă.
21. Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?“
22. „Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt niște copii fără minte, lipsiți de discernământ. Sunt pricepuți să facă răul; nu știu să facă binele.“
23. „Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol. Mă uit la ceruri și iată că lumina lor a pierit.
24. Mă uit la munți și iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.