32. L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui și întreg poporul a făcut același lucru.
33. Regele a cântat această cântare de jale: Să moară Abner cum moare un mișel?
34. N-aveai nici mâinile legate, nici picioarele puse în lanțuri. Ai căzut ca unul răpus de mișei. Și tot poporul a plâns din nou după Abner.
35. Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“
36. Lucrul acesta a fost cunoscut de întreg poporul și a plăcut tuturor. De fapt, tot ceea ce a făcut regele a plăcut poporului.
37. Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner.
38. Apoi David le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel?
39. Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“