27. Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oștirea. De aceea el a întins capătul bățului care se afla în mâna lui și l-a înmuiat în mierea din fagure. Și-a dus miere cu mâna la gură și ochii i s-au luminat.
28. Atunci unul dintre bărbați i-a spus: – Tatăl tău a pus oștirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oștirea.
29. Atunci Ionatan a răspuns: – Tatăl meu a pus țara în primejdie. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta!
30. Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la dușmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31. În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaș până la Aialon, oamenii erau foarte obosiți.
32. S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au tăiat pe pământ și le-au mâncat carnea cu sânge cu tot.
33. Unii i-au spus însă lui Saul: – Poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.– Ați arătat necredincioșie, a spus Saul. Acum, rostogoliți până aici o piatră mare.