3. – Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei, i-a răspuns Nabot.
4. Ahab s-a dus acasă supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care Nabot din Izreel i le spusese: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!“ S-a așezat pe pat, și-a întors fața și nu a vrut să mănânce nimic.
5. Izabela, soția sa, a venit la el și l-a întrebat: – De ce ești supărat și nu mănânci nimic?
6. – Pentru că i-am spus lui Nabot din Izreel să-mi dea via lui cu preț de argint, i-a răspuns el, sau, dacă vrea, îi voi da altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu-mi dă via lui.
7. – Așa îți exerciți tu domnia acum peste Israel? i-a spus Izabela, soția sa. Scoală-te, mănâncă și înveselește-te! Eu îți voi da via lui Nabot din Izreel.
8. Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus pecetea lui pe ele și le-a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot.