17. – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abișag șunamita să-mi fie dată de soție, a zis el, fiindcă nu te va refuza.
18. – Bine, a răspuns Batșeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.
19. Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron și pentru mama lui, iar ea s-a așezat la dreapta lui.
20. Apoi ea a zis: – Am să-ți fac o mică rugăminte. Nu mă refuza! – Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.
21. – Abișag șunamita să-i fie dată de soție fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.
22. Regele Solomon i-a răspuns mamei sale: – De ce o ceri doar pe Abișag din Șunem pentru Adonia? Cere și domnia pentru el, căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!
23. Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul , zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viața pe Adonia.
24. Viu este Domnul Care m-a întărit și m-a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“
25. Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; și astfel Adonia a murit.
26. După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului , Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“
27. Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului , împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli.
28. Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului.
29. Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te și omoară-l!“
30. Benaia s-a dus la Cortul Domnului și i-a zis lui Ioab: – Regele a poruncit să ieși afară! – Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici! Benaia s-a întors la rege și i-a spus cuvintele lui Ioab.
31. Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l și îndepărtează astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab.
32. Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru.
33. Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab și a urmașilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“