17. De nu ar fi fost Domnul ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18. Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, Doamne, m-a susţinut.
19. În mulţimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20. Va avea tronul nelegiuirii părtăşie cu tine, care urzeşte ticăloşie printr-o lege?
21. Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat.