1. Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui şi este un prost.
2. De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaştere; şi cel ce se grăbeşte cu picioarele sale păcătuieşte.
3. Nechibzuinţa omului îi perverteşte calea, şi inima sa se înfurie împotriva Domnului.
4. Averea face mulţi prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
5. Un martor fals nu va rămâne nepedepsit şi cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
6. Mulţi vor implora favoarea prinţului, şi fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
7. Toţi fraţii celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmăreşte cu vorbe, totuşi ei îi lipsesc.
8. Cel ce obţine înţelepciune îşi iubeşte propriul suflet; cel ce păstrează înţelegerea va găsi binele.
9. Un martor fals nu va rămâne nepedepsit şi cel ce vântură minciuni va pieri.
10. Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puţin pentru un servitor să aibă conducere peste prinţi.
11. Discernământul unui om amână mânia sa; şi este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
12. Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
13. Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, şi certurile soţiei sunt picurare neîncetată.