18. Şi am spus: Tăria mea şi speranţa mea din Domnul, au pierit,
19. Amintindu-mi de necazul meu şi de nenorocirea mea, de pelin şi de fiere.
20. Sufletul meu şi le aminteşte încă şi este umilit în mine.
21. De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranţă.
22. Datorită milelor Domnului nu suntem mistuiţi, fiindcă mângâierile lui nu se sfârşesc.
23. Ele sunt noi în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia ta.
24. Domnul este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25. Domnul este bun cu cei care îl aşteaptă, cu sufletul care îl caută.
26. Este bine ca omul deopotrivă să spere şi să aştepte în tăcere salvarea Domnului.
27. Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea sa.
28. El şade singur şi tace, deoarece şi l-a pus asupra lui.