17. Şi nu au rădăcină în ei înşişi şi ţin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18. Şi aceştia sunt cei semănaţi printre spini, care aud cuvântul,
19. Şi îngrijorările acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor şi poftele altor lucruri, intrând, înăbuşă cuvântul şi cuvântul devine neroditor.
20. Şi aceştia sunt cei semănaţi pe pământ bun, care aud cuvântul şi îl primesc şi aduc rod, unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.
21. Şi le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Şi nu ca să fie pusă pe sfeşnic?
22. Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ţinut în taină, decât ca să fie arătat pe faţă.
23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24. Şi le-a spus: Luaţi seama la ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; şi vouă care auziţi vi se va adăuga mult.
25. Fiindcă oricui are, i se va da; şi cel ce nu are, de la el se va lua şi ce are.
26. Şi a spus: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca sămânţă în pământ;
27. Şi ar dormi şi s-ar trezi noapte şi zi şi sămânţa ar răsări şi ar creşte, el nu ştie cum.
28. Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29. Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerişul.
30. Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31. Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în pământ;
32. Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33. Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa cum erau în stare să îl audă.
34. Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35. Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.