3. Şi s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat să o depărteze puţin de ţărm. Şi a şezut şi i-a învăţat pe oameni din corabie.
4. Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru a prinde o mulţime de peşte.
5. Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit şi nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.
6. Şi după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupea plasa.
7. Şi au făcut semn părtaşilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.
8. Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.
9. Fiindcă era înmărmurit el şi toţi cei care erau cu el, datorită mulţimii de peşti pe care îi prinseseră;