6. Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a şasea.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.
8. (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).
9. Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.
11. Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?
12. Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?
13. Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.
14. Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.
15. Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.
16. Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.
17. Femeia a răspuns şi a zis: Nu am soţ. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soţ;
18. Pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărat.
19. Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că eşti profet.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.
21. Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veţi închina Tatălui.
22. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi, noi ştim la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei.
23. Dar vine timpul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.