7. De aceea astfel spune Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi şi îi voi încerca, pentru că ce altceva aş putea face pentru fiica poporului meu?
8. Limba lor este precum o săgeată trasă, vorbeşte înşelăciune; unul vorbeşte paşnic cu gura lui aproapelui său, dar în inima lui el îşi întinde cursa.
9. Să nu îi cercetez eu pentru acestea? spune Domnul; să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10. Pentru munţi voi ridica plânset şi bocet; şi o plângere pentru locuinţele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni nu poate trece prin ele; nici nu se poate auzi vocea vitelor; deopotrivă pasărea cerurilor şi fiara au fugit; s-au dus.
11. Şi eu voi face Ierusalimul ruine şi o vizuină de dragoni; şi voi face cetăţile lui Iuda un pustiu, fără vreun locuitor.
12. Cine este omul înţelept, ca să înţeleagă aceasta? Şi cui i-a vorbit gura Domnului, ca să vestească aceasta, pentru ce a pierit ţara şi a ars ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?
13. Şi Domnul spune: Deoarece ei au părăsit legea mea pe care am pus-o înaintea lor, şi nu au ascultat de vocea mea, nici nu au umblat în aceasta;
14. Ci au umblat după închipuirea inimii lor proprii şi după Baali precum i-au învăţat părinţii lor;