21. Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit Domnul şi i-a venit în minte?
22. Astfel încât Domnul nu v-a mai putut suferi, din cauza răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmurire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.
23. Pentru că voi aţi ars tămâie şi pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi nu aţi ascultat de vocea Domnului, nici nu aţi umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum în această zi.