17. Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, tu ai făcut cerul şi pământul prin marea ta putere şi prin braţul tău întins şi nimic nu este prea greu pentru tine;
18. Tu arăţi bunătate iubitoare la mii şi răsplăteşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei: Marele, Atotputernicul Dumnezeu, Domnul oştirilor, este numele lui,
19. Măreţ în sfat şi puternic în lucrare; fiindcă ai tăi ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor; pentru a da fiecăruia conform căilor lui şi conform rodului facerilor lui;
20. Care ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului, care rămân până în această zi şi în Israel şi printre alţi oameni; şi ţi-ai făcut un nume, precum în această zi;
21. Şi ai scos pe poporul tău, Israel, din ţara Egiptului, cu semne şi cu minuni şi cu o mână tare şi cu un braţ întins şi cu mare groază;
22. Şi le-ai dat această ţară, pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da, o ţară în care curge lapte şi miere;
23. Şi ei au intrat şi au stăpânit-o; dar nu au ascultat de vocea ta, nici nu au umblat în legea ta; nu au făcut nimic din tot ce le-ai poruncit să facă; de aceea tu ai făcut ca tot acest rău să vină asupra lor;
24. Iată, valurile de pământ, ei au ajuns până la cetate, să o ia; şi cetatea este dată în mâna caldeenilor, care luptă împotriva ei, din cauza sabiei şi a foametei şi a ciumei; şi ce ai vorbit s-a întâmplat; şi, iată, tu vezi aceasta.
25. Şi tu mi-ai spus, Doamne Dumnezeule: Cumpără câmpul cu bani şi ia martori; fiindcă cetatea este dată în mâna caldeenilor.
26. Atunci a venit cuvântul Domnului la Ieremia, spunând:
27. Iată, eu sunt Domnul Dumnezeul a toată făptura; este ceva prea greu pentru mine?
28. De aceea astfel spune Domnul: Iată, eu dau această cetate în mâna caldeenilor şi în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi el o va lua.
29. Şi caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăţi, vor veni şi vor pune foc acestei cetăţi şi o vor arde împreună cu casele, pe a căror acoperişuri ei au ars tămâie lui Baal şi au turnat daruri de băutură altor dumnezei, pentru a mă provoca la mânie.
30. Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea mea din tinereţea lor; căci copiii lui Israel numai m-au provocat la mânie cu lucrarea mâinilor lor, spune Domnul.
31. Pentru că această cetate a fost pentru mine ca o provocare a mâniei mele şi a furiei mele din ziua în care au zidit-o până în această zi; ca să o îndepărtez dinaintea feţei mele,
32. Pentru tot răul pe care copiii lui Israel şi copiii lui Iuda, l-au făcut pentru a mă provoca la mânie, ei, împăraţii lor, prinţii lor, preoţii lor şi profeţii lor şi bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
33. Şi ei şi-au întors spre mine spatele, nu faţa; deşi i-am învăţat, ridicându-mă devreme şi învăţându-i, totuşi ei nu au dat ascultare pentru a primi instrucţiune.
34. Ci au pus urâciunile lor în casa care se numeşte după numele meu, pentru a o spurca.