53. Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pământului, pentru a fi moştenirea ta, precum ai vorbit prin mâna servitorului tău, Moise, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule.
54. Şi s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să se roage toată rugăciunea şi cererea către Domnul, că el s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde era îngenuncheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer.
55. Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând:
56. Binecuvântat fie Domnul, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise.
57. Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;
58. Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi judecăţile lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.