12. Şi se va întâmpla, imediat ce eu voi pleca de la tine, că Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde; şi astfel, când vin şi îi spun lui Ahab şi el nu te va găsi, că mă va ucide; dar eu, servitorul tău, mă tem de Domnul din tinereţea mea.
13. Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeţii Domnului, cum am ascuns o sută de bărbaţi dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pâine şi apă?
14. Şi acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici; şi el mă va ucide.
15. Şi Ilie a spus: Precum Domnul oştirilor trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, în această zi mă voi arăta negreşit lui.
16. Astfel Obadia a mers să îl întâlnească pe Ahab şi i-a spus; şi Ahab a mers să îl întâlnească pe Ilie.
17. Şi s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Eşti tu cel care tulbură pe Israel?
18. Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, în aceea că aţi părăsit poruncile Domnului şi tu ai urmat Baalilor.
19. De aceea acum, trimite şi adună la mine tot Israelul pe muntele Carmel şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.
20. Astfel, Ahab a trimis la toţi copiii lui Israel şi a adunat profeţii la muntele Carmel.
21. Şi Ilie a venit la tot poporul şi a spus: Până când veţi şchiopăta voi între două opinii? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-l pe el; dar dacă este Baal, atunci urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.
22. Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai eu, am rămas profet al Domnului; dar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbaţi.