17. De aceea acum iartă, te rog, păcatul meu numai de această dată şi rugaţi pe Domnul Dumnezeul vostru să îndepărteze de la mine numai această moarte.
18. Şi a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe Domnul.
19. Şi Domnul a întors un vânt foarte puternic din vest, care a îndepărtat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; nu a rămas nicio lăcustă în tot cuprinsul Egiptului.
20. Dar Domnul a împietrit inima lui Faraon, aşa că a refuzat să lase copiii lui Israel să plece.
21. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, ca să fie întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric care să poată fi pipăit.
22. Şi Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric gros în toată ţara Egiptului trei zile.
23. Nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-a ridicat vreunul din locul lui pentru trei zile; dar toţi copiii lui Israel au avut lumină în locuinţele lor.
24. Şi Faraon a chemat pe Moise şi a spus: Mergeţi, serviţi Domnului; numai turmele voastre şi cirezile voastre să rămână aici; micuţii voştri să meargă de asemenea cu voi.
25. Şi Moise a spus: Tu trebuie să ne dai de asemenea sacrificii şi ofrande arse, ca să sacrificăm Domnului Dumnezeul nostru.
26. Vitele noastre de asemenea vor merge cu noi, nicio copită nu va rămâne, pentru că dintre ele trebuie să luăm pentru a servi Domnului Dumnezeul nostru; şi nu ştim cu ce trebuie să servim pe Domnul, până ce nu mergem acolo.