9. Astfel am fost mare şi i-am întrecut pe toţi cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; de asemenea înţelepciunea mea a rămas cu mine.
10. Şi orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie; fiindcă inima mi s-a bucurat în toată munca mea; şi aceasta mi-a fost partea mea din toată munca.
11. Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat şi la osteneala cu care m-am ostenit ca să o fac, şi iată, totul era deşertăciune şi chinuire a duhului şi nu era niciun folos sub soare.
12. Şi m-am întors să privesc înţelepciunea şi nebunia şi prostia; căci ce poate face omul care vine după împărat? Chiar ceea ce s-a făcut deja.
13. Atunci am văzut că înţelepciunea întrece prostia, precum lumina întrece întunericul.
14. Ochii înţeleptului sunt în capul său, dar prostul umblă în întuneric; şi tot eu am priceput că aceeaşi întâmplare se întâmplă tuturor.