26. Şi pentru că au poruncit să lase buturuga cu rădăcinile copacului, împărăţia ta îţi va fi sigură, după ce vei fi cunoscut că cerurile domnesc.
27. De aceea, împărate, să îţi fie bine primit sfatul meu şi încetează păcatele tale, făcând dreptate; şi nelegiuirile tale, arătând milă celor săraci; poate va fi o lungire a liniştii tale.
28. Toate acestea au venit peste împăratul Nebucadneţar.
29. La sfârşitul a douăsprezece luni umbla prin palatul împărăţiei Babilonului.
30. Împăratul a vorbit şi a spus: Nu este acesta marele Babilon, pe care eu l-am construit pentru casa împărăţiei prin tăria puterii mele şi pentru onoarea maiestăţii mele?
31. În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut o voce din cer, spunând: Împărate Nebucadneţar, ţie ţi se spune: Împărăţia este îndepărtată de la tine.
32. Şi te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte.
33. În acelaşi moment s-a împlinit aceasta peste Nebucadneţar şi a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi trupul lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut ca penele acvilelor şi unghiile lui ca ghearele păsărilor.
34. Şi la sfârşitul zilelor eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi înţelegerea mi s-a întors şi am binecuvântat pe cel Preaînalt şi l-am lăudat şi l-am onorat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna, a cărui domnie este o domnie veşnică şi împărăţia lui este din generaţie în generaţie;
35. Şi toţi locuitorii pământului sunt consideraţi ca nimic; şi el face conform voii lui în oştirea cerului şi printre locuitorii pământului; şi nimeni nu poate opri mâna lui, sau să îi spună: Ce faci?
36. În acelaşi timp raţiunea mi s-a întors; şi pentru gloria împărăţiei mele, onoarea mea şi strălucirea mi s-au întors; şi sfătuitorii mei şi domnii mei m-au căutat; şi am fost întemeiat în împărăţia mea şi mi s-a adăugat o maiestate aleasă.
37. Acum eu Nebucadneţar laud şi înalţ şi onorez pe Împăratul cerului, ale cărui lucrări toate sunt adevăr şi căile lui judecată; şi pe cei ce umblă în mândrie este în stare să îi doboare.