9. Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;
10. Care ne-a scăpat dintr-o moarte atât de mare şi ne scapă; în care ne încredem că ne va şi scăpa;
11. Şi voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulţumiri să fie aduse de mulţi pentru noi.
12. Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că am avut comportarea noastră în lume, şi mai abundent faţă de voi, în simplitate şi sinceritate dumnezeiască, nu cu înţelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu.